Metroul londonez arată aproape la fel de plin la orice oră. Se deschide la 5:30 dimineaţa și circulă pînă la 12:30 noaptea, costă 7 lire tichetul nelimitat pe o zi și este locul în care Alin Moldoveanu citește ziarele de azi.

Puţini români au avut privilegiul de a deschide ziarele în metroul londonez și de a-și vedea numele, fotografia, declaraţia și elogiile presei britanice - "Wanted Gold Medal" . Și nici unul, pînă astăzi, nu a purtat în buzunarul interior de la piept o medalie de 8,5 centimetri în diametru și 7 milimetri în grosime. 

"Am simţit-o din prima grea și mi-au explicat că are 410 grame", zice Alin.

(...) Alin citește Sun, care strigă, în numele Marii Britanii, că vor o medalie de aur care să urmeze bronzului pe care l-au așteptat 100 de ani la gimnastică masculină.

Din cele 410 grame doar 6 sînt aur pur, însă, așa cum se întîmplă mai mereu, valoarea stă în povestea din spatele cercului galben.Cea mai grea medalie din istoria Jocurilor de vară, medalia pe care o caută englezii, e în buzunarul bărbatului calm de 29 de ani, îmbrăcat în sacou muștar cu simbolul olimpic al României pe el. "Buzunarul are nasture ?", "Se fură?", tresare Alin. Să nu cadă în aglomeraţie, nu e vorba, în primul rînd, de furat, deși cine știe?! Sînt cele mai grele medalii din istoria Jocurilor Olimpice de vară. Dublu faţă de Beijing, atenţie la gimnaste, li se pregătește ceva!

The Times of London: "După ce a reușit o rundă aproape perfectă…"

Alin trece la The Times of London. "Unde sînt?", se obrăznicește el. Rîde. E la pagina 35. "După ce a reușit o rundă aproape perfectă de calificare, românul Alin George Moldoveanu, cotat al 34-lea în clasamentul mondial, l-a devansat cu 0,6 puncte pe rivalul său, italianul Niccolo Campriani, și a cîștigat aurul olimpic la 10 metri pușcă aer comprimat".

A sărbătorit printr-o insomnie pînă la cinci dimineaţa. În schimb, Pușa Diţă a început să doarmă bine. Mai sînt cinci zile pînă la maraton. Așa își pasează campionii nesomnul.

"Vreau să dedic medalia mea tuturor oamenilor din România. Voi decide mai tîrziu cum sărbătoresc. Sînt foarte fericit" Alin Moldoveanu, în The Times of London

Și-a sunat primul antrenor ca să-i mulțumească...

Schimbăm linia. Trecem de pe Piccadilly pe Central, cea mai aglomerată rută dintre toate.

Alin își ţine mîna la buzunar, apărînd instinctiv și ziarul, și medalia. Ai vorbit cu primul tău antrenor? Îl amintise ceva mai devreme pe Adrian Alaci, la conferinţa de presă a medaliaţilor, de la Casa României. "Da, l-am sunat eu să-i mulţumesc. Acum cîteva luni mi-a spus niște chestii tehnice care m-au ajutat enorm într-un moment dificil".

A fost exact punctul de inflexiune sportiv în care Alin a reînceput să urce după o criză de aproape patru ani, cît trecuseră de la Beijing.

Atunci s-a despărţit de Alaci, nu a fost simplu pentru nici unul dintre ei după atîţia ani împreună, "el m-a descoperit la Focșani". Divorţurile în sport sînt complicate. Printre schijele trecutului uite că a sunat un telefon.

"Am avut șansă de antrenori buni. Și Sorin Babii mi-a dat un sfat vital cu o zi înainte de concurs. Asta a făcut diferența"

Secretul din seif

Cu doi pași înainte pe scara rulantă, Babii îl aude. "Asta rămîne între noi", zice antrenorul, neștiind dacă Alin vrea să dezvăluie. Dar nu vrea, am simţit asta. "Sfatul îl pregătisem de ani de zile, îl ţinusem în mine și nu așteptam decît momentul", explică Babii.

Te frustrează povestea, ei vorbesc despre fraza decisivă și tu ca jurnalist nu o știi, dar nu am nimic de făcut.

Secretul e tezaurizat la Banca Angliei, în faţa căreia tocmai ajungem, urcînd treptele staţiei care se numește ... , bancherii sînt la fel peste tot, cum să-i pună numele ăsta?, deci urcăm pe treptele staţiei Bank.

Prin savana orașului

Banca Angliei e o clădire dură, fără inscripţii pe ea, ca un elev ieșit în oraș pe vremuri, care își scotea matricola ca să nu fie găsit. Alin scoate medalia ca să facem poze. "Mergem apoi să o depui?". "Da, desigur".

Lumea se sesizează imediat. Încep să apară vînătorii de fotografii, savana orașului se mișcă, în cîteva minute, dacă nu depune medalia la bancă, Alin va fi jefuit în plină stradă prin pupături repetate.

A refuzat-o pe Bătrîna Doamnă cu fundul pe lada de aur

E obosit, abia a început prigoana gloriei, "nu mă schimb deloc", spune el, traversînd spre intrarea Băncii Angliei.

Bătrîna Doamnă de pe strada Threadneedle, așa cum sună porecla ei, e gata să-l primească. În epocă, a fost personificată într-o caricatură de presă prin imaginea unei doamne îmbrăcate într-o rochie cusută din bancnote de o liră, dar care stă pe o ladă de aur. Bună definiţie a sistemului financiar!

Bătrîna Doamnă îl așteaptă pe Alin și campionul traversează grăbit, își pune medalia în buzunarul de la piept, aproape de inimă s-a nimerit să fie banca lui adevărată, și o cotește spre gura de metrou ca să citească ziarele care vorbesc despre surprinzătoarea victorie a unui român.

Medalia care a salvat poligonul Tunari

Poligonul Tunari, locul în care se pregătesc Alin și alţi trăgători, a fost în ultimii ani ţinta unor tentative de înstrăinare.

Gazeta a relatat repetat că baza a fost intenţionat lăsată în paragină de către cei care au tras sforile în lumea sportului. La un moment dat, Sorin Babii, care este și președinte de federaţie, a fost chemat la Corvin Nedelcu, fostul secretar general la Agenţia pentru Sport și apoi secretar general la Ministerul Educaţiei.

Nedelcu, privit ca un emisar imobiliar trimis de politică spre patrimoniul sportului, comandase cîteva controale care să dovedească proasta gestionare a bazei. Ţinta: să o transfere de la federaţie în propria subordine. "Ziarul, încăpăţînarea lui Babii și faptul că, între timp, Nedelcu a fost schimbat au blocat planurile", a mărturisit o sursă.

"A salvat această medalie de aur poligonul?", îl întrebăm pe Sorin Babii. "Da, deocamdată da!", a răspuns antrenorul lui Alin.

"Vrem să avem condiții civilizate de cazare!"

În perioada dinainte de a pleca la Olimpiadă, Alin a stat în poligon "în niște camere mici și cu grup sanitar pe hol". Camera lui nu are lumină naturală, geamul dînd undeva pe hol.

"Condițiile de antrenament pentru pista de 10 metri sînt OK, dar avem nevoie de o investiție ca să facem un minihotel pentru sportivi, ca să nu mai locuiască în camere cu WC-ul pe hol sau în oraș", zice Sorin Babii. "Cinstit vă spun că vreau să speculăm la maximum această medalie pentru viitorul tirului!".

Sursa: tolo.ro
Extras din articolul: "Un drum în metroul londonez cu Alin Moldoveanu, primul nostru campion olimpic aici, în Marea Britanie" de M. Neag, C. Tolontan și Raed K.