International Shooting Sport FederationThe European Shooting ConfederationMinisterul Tineretului si SportuluiComitetul Olimpic si Sportiv Roman

A+ A A-
  • Publicat in Istoric
  • 1890 vizualizari

Renașterea Jocurilor Olimpice moderne - după un somn de peste un mileniu și jumătate - a fost impulsionată de cercetările arheologice întreprinse pe teritoriul vechii Elade, care au durat (în etape succesive) mai bine de o sută de ani (1723 - 1829).

Între timp, fascinanta idee a organizării unor Jocuri Olimpice moderne a cucerit noi adepți și a pus în mișcare mijloace materiale importante. Unul din promotorii cei mai activi ai renașterii Jocurilor Olimpice al cărui nume a fost adesea omis, este cetățeanul român de origine greacă Evanghelie Zappa, negustor de cereale, care lasă prin testament întreaga sa imensă avere în scopul reînființării Jocurilor Olimpice după modelul celor din antichitate. Astfel, se desfășoară la Atena, începând din anul 1859 până în anul 1889, un număr de cinci ediții a unor concursuri sportive și artistice denumite ulterior jocuri preolimpice. Fiind limitate la o participare strict grecească și având serioase deficiențe de organizare (în privința periodicității și numărului de sportivi), aceste manifestări a căror concepție spre mândria noastră s-a născut pe teritoriul României, nu s-au dezvoltat însă în mod corespunzător, încetând după desfășurarea primei ediții a Jocurilor Olimpice moderne.

Pierre de Coubertin este însă cel care poartă astăzi, cu totul justificat și necontestat, titlul glorios de renovator al Jocurilor Olimpice din era modernă. Cu o experiență largă, cu o vastă cultură, Coubertin și-a asumat o sarcină pe care contemporanii săi au socotit-o întâi bizară, iar mai apoi chiar revoluționară, dacă nu irealizabilă și anume educarea prin sport a tineretului lumii, utilizând ca element stimulator Jocurile Olimpice inspirate din antichitate.

Astfel, în anul 1894, la Congresul Uniunii societăților franceze a sporturilor atletice ținute la Universitatea din Sorbona (Paris) delegații a 17 națiuni au aprobat organizarea din patru în patru ani a Jocurilor Olimpice la care să fie invitate toate țările lumii. În ciuda greutăților inerente începutului, jocurile au izbutit să polarizeze în scurt timp atenția guvernelor din aproape toate țările lumii, începând de la prima ediție (Atena 1896) unde au participat doar 13 țări cu 285 de sportivi, până la cea de-a 27-a ediție de la Sidney 2000, unde au participat 198 de țări cu peste 12.300 de sportivi.

Primul Comitet Internațional Olimpic (C.I.O.) avea în componența sa 12 țări, iar în anul 2000 un număr de 153 de Comitete Naționale Olimpice sunt afiliate la C.I.O. Acest organism de conducere a Jocurilor Olimpice a desfășurat în cei 106 ani de existență, 27 de ediții (3 nedisputate) a J.O. de vară, 14 ediții a J.O. de iarnă și 7700 de sesiuni organizatorice. Sunt cifre impresionante care atestă prestigiul de care se bucură astăzi întrecerile olimpice și popularitatea lor în rândurile tineretului.

În epoca noastră contemporană, pe bună dreptate, J.O. sunt considerate nu numai cea mai mare și importantă competiție sportivă dar și o acțiune cu caracter educativ umanitar, cu mari rezonanțe în strângerea legăturilor de prietenie și colaborare în toate țările lumii, indiferent de orânduirea socială respectivă.

Drapelul, emblema și deviza olimpică

Primul drapel olimpic (conceput de Coubertin) este de culoare albă, lung de 3 m și lat de 2 m având ca emblemă în centru cinci cercuri întretăiate (trei sus și două jos), fiecare având altă culoare: albastru, galben, negru, verde și roșu. Aceste cinci culori la care se adaugă și culoarea albă a drapelului, reprezintă cele șase culori care contribuie la alcătuirea drapelelor tuturor națiunilor.

Drapelul și emblema olimpică au fost aprobate în anul 1914, dar numai în 1920 (la J.O. de la Anvers - Belgia) drapelul a fost înălțat pentru prima oară pe un stadion olimpic. Cu ocazia ceremoniei de deschidere a J.O. un reprezentant al orașului unde s-au desfășurat jocurile precedente, aduce drapelul olimpic oficial (donat din 1920 de C.O.Belgian) și-l înmânează președintelui C.I.O. Acesta la rândul său îl transmite primarului orașului gazdă a J.O. respective, care îl păstrează până la ediția următoare a J.O.

Deviza olimpică : "CITIUS - ALITIUS - FORTIUS" (mai repede, mai sus, mai puternic) simbolizează calea ce trebuie urmată de sportul mondial. Această deviză a fost propusă lui Coubertin de Henri Didon, director al gimnasticii din Arcueil (Franța).

Flacăra olimpică a apărut începând de la cea de-a XI-a ediție a J.O. desfășurate la Berlin în anul 1936 la propunerea lui Theodor Lewald. Flacăra se aprindea la Olimpia utilizând razele solare cu ajutorul unei oglinzi concave și apoi este purtată în mii de schimburi într-o uriașă ștafetă până la locul de desfășurare. Sosirea torței pe stadion este unul din momentele cele mai emoționante din festivitatea de deschidere a J.O.

Imnul olimpic compus de compozitorul grec Spiru Samara pe versurile poetului grec Kostis Palama a fost introdus de la prima ediție a J.O. desfășurate la Atena în anul 1896.

 

Vă mulţumim pentru vizită!

Din dorinţa de a vă oferi informaţii de interes, cât mai rapid şi eficient, vă rugăm să ne spuneţi ce anume consideraţi că am putea îmbunătăţii în site-ul nostru, atât din punct de vedere al conţinutului cât şi al experienţei de navigare.
Dacă cumva aţi găsit o informaţie incorectă sau aţi întâmpinat o problemă, ne cerem scuze şi vă asigurăm că facem tot posibilul să o remediem în cel mai scurt timp.
Vă rugăm să completaţi toate campurile din formular:
  • Caractere rămase:
  • + =