Evoluția tirului sportiv în România

În anul 1831 s-a constituit Asociația Cetățenescă de Tir din Municipiul Arad.
După descoperirea utilizării prafului de pușcă la armele de foc, începând cu secolul al XII- lea, perfecționarea tehnicilor de mânuire a armelor a fost o preocupare primordială în rândul militarilor și, implicit, a aristocrației momentului.

Armele de foc nu au fost folosite doar pe plan militar ci și în activitățile de agrement și vânătoare. În acest fel, apare o preocupare permanentă pentru îmbunătățirea calităților tehnice și de manevrabilitate ale armelor, fapt ce a dus la crearea unor structuri organizatorice ce aveau ca rol formarea deprinderilor specifice utilizării eficiente a acestora.

La jumătatea secolului al XVII- lea, în anul 1640, la Lucerna în Elveția, se înființează prima Societate de Tir din lume. Ulterior, numărul societăților, organizațiilor și al cluburilor de gen, în care își desfășurau activitatea de pregătire majoritatea trăgătorilor, începe să crească considerabil în toate regiunile din Europa.

Conform unui studiu științific al Aradului, în anul 1741, apar primele concursuri de tir organizate de către Regimentul Regal de Infanterie în câmpia de nord a Aradului, pentru ofițerii regulamentului.

În ceea ce privește dezvoltarea sportivă a tirului, în afară de contribuția laturii militare, un deosebit aport la această dezvoltarea a venit din partea unor societăți de vânătoare, în cadrul cărora erau organizate cursuri de pregătire a vânătorilor și care își desfășurau activitatea pe mai multe domenii de vânătoare de la Arad, Săvârșin, Șiria, Șiman, Chișinău – Criș și Pecica.

Pe 5 mai 1862, ia ființă prima societate de tir, la nivel național, denumită : "Societatea Română de arme și dare la semn" având sediul stabilit la București, iar la numai un an de la înființarea ei, "Societatea Română de arme și dare la semn" avea un număr de 120 de membri și 5 membri de onoare.

Pe data de 9 septembrie 1865, prin înaltul Decret Domnesc nr.1147, publicat în Monitorul Oficial nr.200 din 11/23 septembrie, sunt aprobate și recunoscute oficial statutele Societății Române de arme și dare la semn.

În urma acestui decret, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza donează societății din terenul Mânăstirii Radu – Vodă – teren trecut în patrimoniul statului – o suprafață de 47.514 mp , pentru a-l folosi drept poligon de tir cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat. Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul, unde până în anul 1900 se efectuau doar trageri cu arme de glonț – carabină și pistol – urmând ca mai apoi să se organizeze și trageri cu arme de vânătoare.

Pe data de 1 aprilie 1900, printr-un alt Decret Regal, Societatea de Dare la Semn este recunoscută ca persoană juridică.

Prima participare a unor trăgători români la un concurs internațional a fost în anul 1919 la Le Mans – Franța, unde românii au cucerit locul doi. La acest concurs au participat trăgători de elită din toate țările aliate în primul război mondial.

În anul 1924, România participă la Jocurile Olimpice de la Paris cu un lot de trăgători, unde Constantin Tomescu ocupă locul 18. Și tot în acest an, Societatea de Dare la Semn se înscrie în Registrul de Persoane Juridice la Tribunalul județului Ilfov.

Pe data de 7 februarie 1934 se înființează Federația Română de Tir (F.R.T.), urmând ca doi ani mai târziu, F.R.T. să se afilieze Uniunii Internaționale de Tir (U.I.T.).

29 Iunie 1946 – este data la care B.N.R. cumpără de la Societate, terenurile donate de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza și donează Societății de Dare la Semn 65 de hectare din Pădurea Băneasa, devenind poligonul Tunari, iar în prezent Poligonul de Tir Sportiv "Iosif Sîrbu".

La Jocurile Olimpice de la Helsinki (1952 - ediția a XII- a) au participat 69 de țări, România fiind la a treia participare unde trăgătorul Iosif Sîrbu avea să deschidă drumul medaliilor de aur olimpic pentru țara noastră.

În anul 1955, România organizează primul Campionat European de Tir la Poligonul Tunari.

F.R.T. își schimbă denumirea în Federația Română de Tir Sportiv în anul 1999 (F.R.T.S.)

Date privind apariția primelor forme de organizare a tirului sportiv pe plan internațional

În anul 1630 au loc primele întreceri cu caracter sportiv unde s-a folosit pușca cu cremene.

În anul 1640 se înființează societatea de tir cu arme de foc și arghebuze în Elveția (Lucerna).

Primele Jocuri Olimpice moderne se organizează în anul 1896 după o pauză de aproximativ 15 secole de la ultimele Jocuri Olimpice antice.

1897 este anul în care se organizează primul Campionat Mondial de tir la Paris, Franța.

La cea de-a doua ediție a Jocurilor Olimpice moderne, desfășurate la Paris în anul 1900, este prezentată și disciplina Tir. La această ediție a Jocurilor Olimpice moderne, România a participat pentru prima dată la proba de tir talere bal – trap prin trăgătorul George Plagiano, care nu a obținut niciun loc pe podium.

Tirul sportiv a fost prezent la toate J.O. moderne, excepție făcând olimpiada din Saint Luis – 1904 și Amsterdam – 1928.

În iunie 1906, în Italia, în timpul desfășurării unei competiții de tir la care participă doar șase națiuni, apare conceptul de federație internațională de tir sportiv.

La Basel, Elveția (1907), are loc un concurs internațional de tir la care participă doar opt țări printre care Austria, Franța, Belgia, Grecia, Italia, Olanda, Elveția și Argentina. Tot aici se pun și bazele Uniunii Internaționale a Federațiilor și Asociaților Naționale de Tir, discuția desfășurându-se la Clubul Casa Trăgătorului din Lucerna, alegându-se totodată și președintele acestui for. Limba oficială de comunicare a fost franceza.

Uniunea Internațională a Federațiilor și Asociațiilor Naționale de Tir se desființează la 1915 datorită primului război mondial și se reînființează la 1921 sub denumirea de Uniunea Internațională de Tir.

În 1965 se înființează Confederația Europeană de Tir.

La 15 iulie 1998 U.I.T. își schimbă numele în Federația Internațională de Tir Sportiv (I.S.S.F.), fiind recunoscută de Comitetul Olimpic Internațional ca singurul departament – corp ce controlează activitatea internațională de tir sportiv mondial la toate nivelurile de competiții.